O carență de vitamine sau minerale nu doare. Se instalează lent, uneori pe parcursul mai multor ani, iar semnele pe care le dă sunt atât de comune încât aproape nimeni nu le pune pe seama alimentației: oboseală, somn prost, o răceală care revine mai des decât ar trebui. Cel mai adesea, explicațiile la îndemână sunt altele — programul încărcat, vremea, vârsta. Diferența dintre o presupunere și o certitudine o face o analiză de sânge.

Ce sunt micronutrienții

Micronutrienții sunt vitaminele și mineralele de care organismul are nevoie în cantități foarte mici, dar fără de care sute de reacții chimice se desfășoară greu sau deloc. Spre deosebire de proteine, grăsimi și carbohidrați, ei nu furnizează energie; sunt piesele care fac ca energia să poată fi produsă și folosită. Majoritatea nu pot fi sintetizate de organism, așa că singura sursă rămâne alimentația, iar în anumite situații suplimentarea recomandată de medic.

Semnele care trec neobservate

Semnele unei carențe sunt rareori spectaculoase. Cel mai frecvent, oamenii ajung să facă analize după luni în care au observat câteva lucruri banale:

  •       oboseală care nu trece nici după o săptămână de somn bun;
  •       infecții respiratorii repetate, mai dese decât în anii anteriori;
  •       păr care cade mai mult decât de obicei și unghii care se rup ușor;
  •       dureri musculare difuze sau crampe fără o cauză clară;
  •       răni și zgârieturi care se vindecă lent;
  •       iritabilitate, dificultăți de concentrare, dispoziție scăzută.

Vitamina D, cazul cel mai frecvent

Fiecare dintre aceste semne poate avea zeci de explicații, iar niciunul nu indică singur o anumită deficiență — exact de aceea contează măsurarea, nu presupunerea. Vitamina D este, la noi, cel mai discutat caz. Organismul o produce în piele, sub acțiunea razelor solare, dar la latitudinea României expunerea dintre octombrie și martie este insuficientă pentru o sinteză eficientă, iar dieta acoperă doar o mică parte din necesar. Rolul ei trece mult dincolo de oase: participă la absorbția calciului, la funcția musculară și la buna funcționare a sistemului imunitar. În laborator, analiza de vitamina D măsoară forma 25-OH, cea care reflectă cel mai fidel rezerva acumulată în organism. Este o investigație pe care medicii o recomandă frecvent persoanelor care lucrează în interior, celor care evită expunerea la soare, femeilor la menopauză și oricui a avut fracturi repetate sau dureri osoase fără o cauză limpede.

Practic, testarea nu cere niciun efort special: o singură recoltare de sânge, de regulă dimineața, iar rezultatele ajung online în una-două zile.

Ce contează, dincolo de recoltare, este laboratorul din spate. Clinica Sante are peste 30 de ani de activitate și aproximativ 1.500 de angajați, iar pentru investigațiile care depășesc portofoliul curent lucrează cu laboratoare partenere din străinătate, între care Eurofins BIOMNIS și Mayo Clinic Laboratories. Analizele cu plată se recoltează fără programare, iar buletinul poate fi consultat de pe telefon. Costul este, de altfel, unul dintre motivele pentru care astfel de analize au ieșit din zona „de lux”: pentru comenzile online, prețurile sunt cu minimum 12% mai mici decât la centru — o politică permanentă, nu o campanie. Pentru cine are deja o recomandare de la medicul de familie sau de la un specialist, testarea se poate face în aceeași vizită cu restul analizelor uzuale, fără un drum separat.

Zincul și deficitele tăcute ale mineralelor

Vitaminele nu sunt însă singurele care lipsesc. Mineralele și oligoelementele au propriile lor deficite tăcute, iar unul dintre cele mai frecvente în rândul persoanelor cu diete restrictive, al vegetarienilor, al vârstnicilor sau al celor cu afecțiuni digestive cronice este cel de zinc. Acesta intervine în funcționarea sistemului imunitar, în vindecarea rănilor, în sinteza proteinelor și chiar în percepția gustului și a mirosului — o modificare a acestora din urmă fiind, uneori, primul semn observat de pacient. Rezultatul se citește însă cu prudență: nivelul din sânge poate fi influențat de o infecție recentă, de sarcină sau de anumite tratamente, motiv pentru care medicul îl corelează întotdeauna cu contextul clinic.

Testezi întâi, suplimentezi după

Concluzia practică este mai puțin spectaculoasă decât promisiunile din reclamele la suplimente: nu se suplimentează la întâmplare. Vitamina D este liposolubilă și se acumulează în organism, iar zincul luat în exces poate interfera cu absorbția cuprului. Un rezultat de laborator arată unde se află valorile în ziua recoltării; ce înseamnă ele, dacă este nevoie de corecție și în ce doză stabilește medicul, care le citește împreună cu simptomele, cu tratamentele în curs și cu restul analizelor. Iar dacă valorile sunt în limite normale, informația rămâne la fel de utilă: elimină o ipoteză și îndreaptă căutarea spre altceva. De cele mai multe ori, asta este tot ce ar trebui să ceară cineva de la un set de analize — un punct de plecare corect.