România produce electricitate ieftină în hidrocentrale și reactoare nucleare, însă acest avantaj nu se regăsește automat în facturile consumatorilor, din cauza modului în care a fost reorganizat sistemul energetic, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Expertul explică faptul că separarea companiilor pe forme de energie a dus la o piață în care energia scumpă poate stabili prețul inclusiv pentru cea ieftină.

Cum a afectat restructurarea sistemului energetic prețul energiei

Potrivit analizei publicate luni de președintele AEI, explicaţia trebuie căutată „şi în felul în care am reorganizat producţia de electricitate: am separat companiile distincte pe forme de energie şi le-am pus să concureze pe o piaţă în care energia scumpă poate stabili preţul inclusiv pentru energia ieftină”.

Restructurarea fostului sistem integrat s-a făcut în etape, iar reorganizarea CONEL din anul 2000 a dus la separarea unor activități în societăți independente, producția hidro și cea termo fiind organizate în companii cu interese comerciale proprii. Într-un portofoliu integrat, hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele pot avea roluri complementare, având costuri diferite care pot fi gestionate împreună.

Prin fragmentare, complementaritatea tehnică a fost însoțită de o separare a intereselor economice. „Fiecare companie urmăreşte propriile venituri, propriul profit şi propriile investiţii. Interesul comercial al producătorului de energie ieftină nu este să reducă preţul întregului sistem, ci să obţină cel mai bun preţ pentru energia sa. De aici apare problema concurenţei între forme de energie cu structuri de cost fundamental diferite. O hidrocentrală nu suportă aceleaşi cheltuieli cu combustibilul şi emisiile ca o centrală pe cărbune sau pe gaze”, arată Chisăliță.

Efectele concurenței și mecanismul de formare a prețului

În opinia șefului AEI, investițiile, disponibilitatea și flexibilitatea nu sunt identice, iar punerea acestora pe aceeași piață nu înseamnă condiții economice comparabile.

„Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurenţă poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de preţul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus. Aici se întâlnesc efectele proaste ale fragmentării din anul 2000. Producătorul hidro sau nuclear, separat într-o companie independentă, are interesul să valorifice preţul marginal ridicat. Producătorul termo are nevoie de un preţ suficient pentru a-şi acoperi costurile. Consumatorul ajunge să plătească un preţ influenţat de sursa scumpă, chiar dacă o parte importantă a electricităţii provine din surse ieftine. Am organizat separat costurile de producţie, dar am păstrat un mecanism care poate uniformiza preţurile de vânzare la nivelul ofertei marginale scumpe. Diferenţa dintre cost şi preţ devine venit pentru producător, fără să se transforme obligatoriu într-un avantaj pentru economie”, explică specialistul.

Fragmentarea sistemului a dus și la dispariția perspectivei optimizării întregului sistem energetic național, în locul unei planificări integrate apărând o sumă de interese comerciale de cele mai multe ori divergente. Această concurență se desfășoară prin mecanismul european al ordinului de merit (merit order), unde energia este ofertată în fiecare oră în funcție de costurile marginale de producție.

Hidrocentralele și centralele nucleare intră primele în piață datorită costurilor reduse, în timp ce centralele pe gaze și cele pe cărbune intră ultimele. Producătorii nu sunt plătiți în funcție de propriul cost, ci toți sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă această ultimă centrală este pe gaze și are un cost ridicat, atunci parcurile fotovoltaice, hidrocentralele și centralele nucleare sunt plătite la același preț, deși costurile lor reale sunt de câteva ori mai mici.

„Întrebarea fundamentală nu este dacă piaţa trebuie să existe. Piaţa este necesară. Întrebarea este dacă arhitectura creată în urmă cu peste două decenii a servit interesul public sau dacă produce efecte secundare pe care nimeni nu le-a anticipat la momentul reformei”, afimă președintele AEI.

România dispune de una dintre cele mai diversificate structuri de producție a energiei din Europa, însă avantajul competitiv este diminuat de modelul unic în lume de organizare a societăților pe forme de energie și de ordinul de merit care trage prețul în sus.

Dumitru Chisăliță concluzionează că nu liberalizarea pieței a fost cea mai mare greșeală a reformei energetice de la începutul anilor 2000, ci faptul că România a confundat concurența cu fragmentarea și optimizarea costurilor prin mix energetic echilibrat cu ordinul de merit.