Tăcerea adolescenților poate să fie un semnal care să indice o afecțiune serioasă, așa cum este depresia. În cazul în care observi că nu e ceva trecător și că starea tânărului persistă, este momentul să analizezi mai bine ce se întâmplă. La această vârstă, cei mai mulți au tendința să se interiorizeze prin prisma schimbărilor și transformărilor prin care trec, însă este important să fii atent la semnele pe care le prezintă comportamentul lor. În cazul în care ai sau cunoști adolescenți care suferă de depresie, acest material îți oferă informații și recomandări utile ca să știi cum să vii în sprijinul lor.
Tăcerea, printre simptomele depresiei la adolescenți
Depresia este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni mintale la nivel global, care își poate face apariția prin semnale subtile. Este important de înțeles că aceasta nu se vindecă de la sine, iar amânarea tratării ei nu poate decât să agraveze simptomele existente și chiar să ducă la gânduri de suicid. Iar în cazul tinerilor, depresia se poate manifesta diferit, spre deosebire de adulți. Tăcerea poate fi unul dintre indiciile care să arate că adolescenții s-ar putea confrunta cu această afecțiune. Când au loc trăiri și stări copleșitoare, mulți au tendința să se izoleze și să se retragă social. Emoțiile intense pot fi greu de gestionat și de exprimat. În plus, frica de a nu fi judecați de părinți sau prieteni îi determină să se închidă și mai mult. În lipsa comunicării, părinții observă doar suprafața: izolarea, scăderea randamentului școlar, schimbările de comportament și lipsa dorinței de a participa la activități care înainte îi bucurau. Când aceste stări devin persistente, accentuate, ele ajung să afecteze calitatea vieții. Pentru ca depresia să nu ajungă într-un stadiu mai avansat, este important să aibă parte de o intervenție de tratare timpurie.
Cum îți poți ajuta adolescentul
Relația dintre părinte și adolescent poate fi uneori una greu de gestionat. Cu toate astea, este important pentru adult să înțeleagă că în această perioadă a vieții, tânărul trece printr-o serie de modificări. Primul pas pe care îl poate face părintele este crearea unui spațiu emoțional în care adolescentul să simtă că poate vorbi fără teamă. Asta înseamnă o schimbare subtilă de atitudine din partea adultului, care trebuie să treacă de la a cere răspunsuri la a oferi disponibilitate, sprijin și ascultare. Este necesar ca adolescentul să simtă că nu se pune presiune pe el, că nu e criticat sau luat în râs. Tinerii obișnuiesc să se închidă în ei și din teama de a nu provoca îngrijorare, dezamăgire sau reacții impulsive la adulți. O atitudine calmă, empatică și predictibilă îi poate ajuta să îndrăznească să spună ce simt. În plus, este bine ca părintele să observe și alte semnale: modificări în somn, apetit, performanțe școlare, interacțiuni sociale, nivel de energie. Chiar dacă adolescentul nu vorbește, corpul și comportamentul său transmit indicii importante. Părintele nu are pregătirea necesară să lucreze cu adolescentul, însă un psihoterapeut poate face acest lucru. De aceea, adultul poate să vină cu propunerea terapiei.
Metode și tehnici de lucru în tratarea depresiei
Din fericire, în ziua de astăzi există diverse metode și tehnici de lucru în procesul de tratare a depresiei. Este important să existe însă deschidere și perseverență. Sesiunile periodice la psihoterapie, dar și recomandarea unui tratament medicamentos din partea psihiatrului, dacă consideră că este cazul, pot fi soluții eficiente pentru îmbunătățirea simptomelor depresiei. Una dintre metodele frecvent utilizate în cadrul psihoterapiei este terapia cognitiv-comportamentală, conform APA. Aceasta îi ajută pe tineri să identifice gândurile automate negative și să le înlocuiască cu perspective mai echilibrate. Pe această cale, ei învață să recunoască legătura dintre emoții, gânduri și comportamente, ceea ce le oferă un sentiment de control și claritate.
Sursa foto: freepick.com
