Conflictul recent din Orientul Mijlociu, în care Statele Unite și Israelul s-au confruntat cu Iranul, a tras un semnal de alarmă serios pentru securitatea Europei. Deși NATO nu a intervenit direct în acest război, evenimentele au scos la iveală vulnerabilități critice în sistemul de apărare al Alianței. Experții avertizează că, în starea actuală, NATO este departe de a fi pregătită pentru un eventual conflict cu Rusia, care ar putea avea capacitatea de a ataca un membru al Alianței până în anul 2029.

Analiza Politico: Cinci puncte slabe ale NATO

O analiză realizată de publicația Politico, bazată pe discuții cu diplomați, oficiali și experți în apărare, identifică principalele lacune care pun în pericol stabilitatea continentului în fața amenințării de la Moscova.

1. Criza acută de muniție

Războiul cu Iranul a demonstrat cât de repede se pot epuiza stocurile de armament modern. Statele Unite au consumat deja aproximativ jumătate din rachetele Patriot, iar Franța a raportat epuizarea stocurilor de rachete Aster și Mica în doar două săptămâni de conflict.

  • Rusia produce lunar între 6.000 și 7.000 de drone de atac.
  • În cazul unui atac similar asupra Europei, aliații ar rămâne fără rachete de apărare în doar câteva săptămâni.
  • Un diplomat NATO avertizează: „Avem prea puține dintre aceste resurse”.

Justin Bronk, cercetător la Royal United Services Institute, susține că NATO are nevoie urgentă de alternative mai ieftine, precum rachetele ghidate cu laser, pentru a nu fi „scoasă din război prin prețuri” de către Rusia.

2. Problemele de superioritate aeriană

Capacitatea Iranului de a lansa peste 5.000 de atacuri, în ciuda intervenției aviației americane, arată că bombardamentele convenționale nu mai sunt suficiente. Experții sugerează că NATO trebuie să investească masiv în arme de precizie cu rază lungă de acțiune pentru a lovi fabricile de drone și bazele militare rusești aflate adânc în interiorul teritoriului inamic.

3. Flota navală, „veriga slabă” a Alianței

Investițiile insuficiente în forțele navale reprezintă o altă problemă majoră. Un exemplu elocvent este cel al Marii Britanii: distrugătorul HMS Dragon a avut nevoie de trei săptămâni pentru a fi desfășurat, doar pentru a fi trimis înapoi în port din cauza unor defecțiuni tehnice.

„Din 2022, ne-am concentrat mult mai mult pe forțele terestre și acum observăm brusc că disponibilitatea flotei în cadrul NATO este într-adevăr destul de slabă”, a explicat Ed Arnold, fost oficial NATO.

4. Dezbinarea politică și „efectul Trump”

Războiul a accentuat tensiunile dintre SUA și aliații europeni. Refuzul Europei de a oferi sprijin militar total în conflictul cu Iranul a provocat nemulțumirea Washingtonului. Donald Trump a criticat dur Alianța, numind-o un „tigru de hârtie”.

Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, consideră că europenii trebuie să adopte o abordare mai pragmatică: „Timpul lingușelilor a trecut”. Acesta sugerează că sprijinul european pentru interesele SUA ar trebui condiționat de angajamentul clar al Washingtonului față de securitatea Europei.

5. Rolul strategic al Ucrainei

În mod surprinzător, Ucraina a devenit un furnizor de expertiză în acest context. Specialiștii ucraineni au ajutat țările din Orientul Mijlociu să doboare dronele iraniene Shahed, folosind experiența acumulată pe frontul de acasă.

NATO încearcă acum să integreze tehnologia și lecțiile învățate din Ucraina pentru a crea o „centură” de apărare anti-drone la granița cu Rusia. „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”, a concluzionat un diplomat NATO, subliniind importanța parteneriatelor industriale cu Kievul.