Curtea de Apel București a decis definitiv, pe 28 octombrie, menținerea lui Călin Georgescu în arest preventiv pentru încă 30 de zile, în dosarul în care DIICOT îl acuză că ar fi înșelat un om de afaceri cu peste un milion de euro, conform digi24.ro.

Hotărârea este ultima dintr-o serie de șase decizii prin care Tribunalul București și instanța de apel au dispus măsuri preventive diferite. Toate au reținut însă existența unei suspiciuni rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate. Dezacordul a vizat necesitatea arestării preventive, nu îndeplinirea acestei prime condiții.

Cum s-au succedat cele șase hotărâri

Tribunalul București a dispus controlul judiciar pe 22 septembrie, după ce Georgescu fusese reținut de DIICOT cu o zi înainte. Pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a admis contestația procurorilor și a decis definitiv arestarea preventivă.

Pe 13 octombrie, Tribunalul a aprobat înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Curtea de Apel a desființat această hotărâre pe 23 octombrie și a menținut detenția.

Ulterior, pe 26 octombrie, Tribunalul a respins solicitarea DIICOT de prelungire a arestării și a stabilit controlul judiciar. Două zile mai târziu, instanța de apel a întors și această soluție.

Argumentele care au separat instanțele

La prima analiză, judecătorul Tribunalului a invocat vechimea faptelor, începute în 2021 și consumate în 2022. A apreciat că trecerea timpului diminuase pericolul social și că ancheta se desfășurase în condiții bune cu Georgescu în libertate.

Deși procurorii prezentaseră probe privind un presupus plan de plecare în Italia, Tribunalul a considerat suficient controlul judiciar. La analiza înlocuirii arestului, aceeași instanță a apreciat că arestul la domiciliu putea răspunde scopului urmărit.

Curtea de Apel a evaluat diferit aceste împrejurări. A considerat că lăsarea în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar controlul judiciar nu îl putea înlătura. Totodată, a apreciat arestarea ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor și a reținut caracterul actual al presupusei intenții de sustragere.

Primele două hotărâri ale Curții de Apel au fost luate în complet de divergență: după dezacordul celor doi judecători inițiali, a intervenit un al treilea.

Ce înseamnă suspiciunea rezonabilă

Articolul 223 din Codul de procedură penală condiționează arestarea de existența unei suspiciuni rezonabile, alături de alte cerințe legale. Măsura trebuie să fie necesară și proporțională cu gravitatea acuzației.

Tribunalul a explicat că probele analizate în această etapă nu trebuie să aibă forța celor necesare unei trimiteri în judecată sau unei condamnări, ci să ofere date credibile care susțin presupunerea rezonabilă privind comiterea faptelor.