Moștenitorii din România pot pierde drepturile succesorale dacă nu acceptă moștenirea în termenul general de un an de la deschiderea acesteia, de regulă data decesului, în condițiile prevăzute de lege, conform digi24.ro.
Avocatul Bogdan Pițigoi explică faptul că termenul privește acceptarea moștenirii, nu încheierea procedurii notariale. Succesiunea poate fi dezbătută și ulterior, dacă dreptul de opțiune succesorală a fost exercitat valabil la timp.
Cum poate fi dovedită acceptarea moștenirii
Acceptarea poate fi expresă, prin declarație, sau tacită, prin acte care arată neîndoielnic această intenție. Unele măsuri de administrare ori conservare a bunurilor pot constitui dovezi, în funcție de natura lor, momentul efectuării și împrejurări.
O persoană considerată străină de succesiune pentru că nu a depus o declarație expresă poate cere instanței recunoașterea acceptării tacite în termen. Documentele privind întreținerea imobilului, cheltuielile sau materialele de construcție pot fi relevante. Simpla locuire ori plata unor cheltuieli nu demonstrează însă automat acceptarea.
Dacă instanța îi recunoaște drepturile, persoana poate solicita, după caz, contestarea certificatului de moștenitor sau a altor acte care îi afectează interesele.
Când niciun moștenitor îndreptățit nu acceptă succesiunea în condițiile legii, aceasta poate deveni vacantă. Bunurile pot reveni comunei, orașului sau municipiului competent.
Limitele dezmoștenirii prin testament
Descendenții, soțul supraviețuitor și părinții defunctului sunt moștenitori rezervatari. Ei beneficiază de o parte protejată a patrimoniului, de care nu pot fi lipsiți prin donații sau legate testamentare, în limitele Codului civil.
În principiu, rezerva fiecăruia reprezintă jumătate din cota legală care i-ar fi revenit în absența liberalităților. Dacă acea cotă ar fi fost jumătate din moștenire, rezerva ar reprezenta un sfert din masa de calcul. Protecția presupune însă acceptarea valabilă a moștenirii în termenul aplicabil.
Frații, unchii și alte rude nerezervatare pot fi excluse prin testament, dacă nu au un alt temei legal pentru drepturi succesorale. Absența numelui unei persoane din testament nu înseamnă automat dezmoștenire: contează conținutul documentului și calitatea moștenitorului.
Nedemnitatea și renunțarea au reguli distincte
Nedemnitatea succesorală poate înlătura de la moștenire autorii unor fapte grave. Potrivit explicațiilor avocatului, nedemnitatea de drept operează în urma unei condamnări definitive pentru fapte precum omorul, tentativa de omor sau violențele soldate cu moartea celui care lasă moștenirea.
Nedemnitatea judiciară poate interveni, în condițiile legii, pentru ascunderea, alterarea, distrugerea ori falsificarea testamentului sau pentru folosirea dolului ori violenței pentru a împiedica întocmirea, modificarea sau revocarea lui.
Separat, o persoană poate renunța la moștenire din motive personale ori patrimoniale, inclusiv datorii. Renunțarea trebuie să respecte condițiile legale, nu se confundă cu neacceptarea în termen și nu poate bloca în orice situație recuperarea creanțelor de către creditori.
